Unul din principiile de baza ale marxismului este INTERNATIONALISMUL PROLETAR,sintetizat in lozinca “Proletari din toate tarile,uniti-va!’’Marx si Engels au afirmat in Manifestul Partidului Comunist ca “muncitorii nu au patrie”,si ca,in schimb,au interese comune,care trec peste granitele dintre state.
Aceasta afirmatie a fost facuta pornind de la un fapt cat se poate de real si de observabil:in capitalism,asa cum am aratat in capitolul precedent,diferitele tari tind sa se apropie,sa vina tot mai mult in contact unele cu altele.Se dezvolta din ce in ce mai mult o PIATA MONDIALA,transnationala,asa cum in perioada de sfarsit a feudalismului pietele nationale au luat locul pietelor regionale,locale. “Burghezia-se spune in Manifest-a dat,prin exploatarea pietii mondiale,un caracter cosmopolit productiei si consumului din toate tarile.Spre marele regret al reactionarilor,ea i-a smuls industriei de sub picioare terenul national.”Creind piata mondiala,burghezia este prima clasa sociala din istorie care a devenit MONDIALA.Ea este prima clasa sociala internationalista,careia ii pasa la fel de mult de ce se intampla peste hotare,chiar si in tari indepartate,ca si de ce se intampla la ea acasa.Urmarea fireasca este ca,la scara nationala,ea are tendinta de a actiona unitar atunci cand ii sunt amenintate interesele.Astfel,chiar si o burghezie dintr-o tara relative lipsita de putere pe piata mondiala poate fi sigura de sprijinul “fratesc” al rudelor bogate atunci cand este amenintata de “primejdia rosie”.Teoria “dominoului” din perioada Razboiului Rece explica astfel interventiile militare americane in Indochina.In alte cazuri sanctiunile,embargoul economic,izolarea diplomatica si chiar terorismul sunt armele cu care burghezia se razbuna pe muncitori pentru “crima” de a fi incercat sa construiasca un alt tip de societate.Desigur,internationalismul burgheziei este unul limitat de principiul concurentei-cand primejdia comuna dispare,rivalitatile de obicei reapar.
In ce priveste metodele de lupta la scara internationala impotriva revolutiei,burghezia nu se da in laturi de la nimic.Marle intelectual anti-imperialist american(chiar daca nu marxist,ci anarchist)Noam Chomsky a dat numeroase exemple de “solidaritate intru terorism” a burgheziei internationale atunci cand socialismul ii ameninta interesele.Astfel,Cuba a fost,dupa victoria revolutiei din 1959,supusa unei intense campanii de terorism finantate de SUA,ce “a atins apogeul la mijlocul anilor’70”,culminind cu aruncarea in aer a unui avion de pasageri,atentat in urma caruia au murit toti cei 73 de pasageri aflati la bord.In Nicaragua,fortele contrarevolutionare(numite “contras”)au fost finantate si inarmate de SUA si s-au dedat la numeroase atrocitati impotriva populatiei civile,care au atras condamnarea SUA de catre Curtea Internationala de Justitie in 1986,pentru “folosire nejustificata a fortei”22In El Salvador americanii au sustinut active asa numitele “brigazi ale mortii” in lupta contra insurgentilor de stanga din Frontul Farabundo Marti.Ca si in Nicaragua,in El Salvador fortele de dreapta au comis atrocitati inimaginabile,printre victimele lor numarindu-se si slujitori ai Bisericii Catolice care comisesera “crima” de a fi sustiunut un “crestinism al saracilor”(asa numita “Teologie a eliberarii”).Astfel,arhiepiscopul Oscar Romero a fost asasinat in 1980 pentru ca incercase sa se afirme ca o “voce a celor lipsiti de voce”.In 1989 sase iezuiti salvadorieni au fost asasinati impreuna cu servitoarea lor si cu fiica acesteia.23Trebuie spus ca la infrangerea acestei miscari au contribuit nu numai americanii,ci si Vaticanul,al carui lider,Ioan Paul al II-lea,atat de aclamat pentru contributia la “eliberarea Europei de Est”,nu era dispus sa faca nici o concesie stangii.Solidaritatea internationala a capitalului este deci un fapt cat se poate de real,si este pacat ca publicul roman nu este familiarizat cu lucrari ca cele ale lui Noam Chomsky.Datorita acestei solidaritati a fost intotdeauna greu pentru fortele revolutionare sa se mentina la putere.Regimul sandinist din Nicaragua a rezistat numai un deceniu,pana in 1990.Rusia,care este o tara atat de mare si cu resurse imense,a rezistat sapte decenii,dar la inceputul anilor’90 a trebuit sa se intoarca si ea la capitalism.Cuba,o tara mica,rezista de mai bine de 40 de ani,dar ea poate fi considerata mai curind o exceptie care confirma regula,si oricum nu se stie daca socialismul va supravietui actualei conduceri.Cat despre Coreea de Nord,ea ar putea fi considerata alta exceptie care confirma regula,dar san u uitam ca regimul de la Pyonyang a renuntat de fapt oficial la marxism inca dinainte de 1989,imbratisind ideologia Juche,un amestec de dirijism economic,nationalism coreean si proslavire a conducatorului suprem.
Pentru ca revolutia socialista sa nu fie infranta de fortele combinate ale reactiunii interne si externe,ea trebuie sa SE EXTINDA dincolo de granitele unei tari.Dupa cum se stie,inca din 1847 Engels a sustinut imposibilitatea victoriei definitive a socialismului intr-o singura tara.24Cativa ani mai tarziu,in 1850,Marx scria,referindu-se la posibilitatea unei revolutii proletare in Franta,ca ea “va fi silita sa paraseasca imediat teritoriul national sis a cucereasca arena europeana,singura pe care se poate infaptui revolutia sociala a secolului al XIX-lea’’25S-a pretins ca teza marxista despre imposibilitatea victoriei socialismului intr-o singura tara a fost proclamata invechita de Lenin si inlocuita de cea a “socialismului intr-o singura tara”.Dar aceasta este un mit inventat de Stalin,care,in lupta cu Trotki,dorea sa se prezinte ca discipol fidel al lui Lenin.In realitate,Lenin a contestat doar o alta teza-aceea ca revolutia trebuie neaparat sa invinga intai in tarile avansate.Descoperind legea dezvoltarii inegale a capitalismului in epoca imperialista,cand la exploatarea proletariatului de catre burghezie se adauga exploatarea tarilor sarace de catre cele bogate,Lenin a afirmat ca revolutia poate invinge la inceput si intr-o tara inapoiata ca Rusia.Dar de aici nu rezulta de loc ca Lenin ar fi devenit adept al izolationismului pe care il implica teoria “socialismului intr-o singura tara”.In realitate,el a continuat sa creada ca numai extinderea revolutiei poate asigura victoria definitive a Puterii Sovietice din Rusia.Iata ce afirma el in 1921,vorbind muncitorilor din industria de confectii: “…stiti cu totii in ce mare masura este capitalul o forta internationala,cat de strans legate intre ele sunt marile fabrici,intreprinderi si magazine capitaliste din intreaga lume,si de aici,desigur,reiese clar ca,prin insasi firea lucrurilor,capitalul nu poate fi invins pana la capat intr-o singura tara.Capitalul este o forta internationala,si pentru a-l invinge pana la capat sunt necesare actiuni comune ale muncitorilor,tot pe scara internationala.Si noi am aratat intotdeauna…si in repetate randuri muncitorilor ca sarcina principala,fundamentala si conditia de baza a victoriei noastre o constituie extinderea revolutiei,cel putin in cateva dintre tarile cele mai inaintate.”26
Prin urmare,la Lenin posibilitatea victoriei revolutiei intr-o singura tara nu exclude,ci dimpotriva presupune cu necesitate continuarea acestei revolutii “locale” cu una internationala.Atata timp cat acest lucru nu se produce,exista mereu posibilitatea restaurarii capitalismului,pentru ca,pe termen lung,nici o tara socialista,mica sau mare,nu poate supravietui izolata.Iata de ce,in paralel cu construirea socialismului in propria tara un partid comunist trebuie neaparat sa sprijine fortele revolutionare din alte tari,prin acordarea de ajutor ideologic,material si,atunci cand este nevoie,chiar militar.
Privind inapoi,in perioada incheiata in 1989-1991,observam ca in multe cazuri aceasta perspectiva internationalista nu a fost respectata.Au existat si exemple pozitive-ajutorul oferit de China Coreei in 1950 sau ajutorul oferit de Cuba Angolei si Etiopiei.Dupa 1975 Cuba a trimis trupe in Angola si Etiopia,pentru a sustine fortele revolutionare din aceste tari.Opt mii de cubanezi au murit in Angola aparind cuceririle revolutiei-se cuvine sa amintim ca fortele contrarevolutionare UNITA,ca si rebelii RENAMO din Mozambic au fost puternic sprijinite din afara-atat de SUA cat si de regimul rasist din Africa de Sud-alt exemplu de solidaritate internationala a capitalului.Miscarile revolutionare din America Latina au fost de asemenea sprijinite de Cuba.Dar in acelasi timp au existat si numerose exemple negative,de pierdere a perspectivei internationaliste.Una din greselile savarsite in perioada incheiata in 1989-1991 a fost ABSOLUTIZAREA ROLULUI FACTORULUI INTERN in construirea socialismului.Multe tari socialiste,intre care si Romania,au considerat prioritara realizarea unei dezvoltari autarhice,in loc sad ea o importanta mai mare integrarii inter-socialiste sau sprijinirii fortelor revolutionare din alte tari.Tot mai mult principiul autentic marxist al internationalismului a cedat locul unui nationalism ingust,mergind in unele cazuri pana la sovinism.Un cult al natiunii ruse a fost creat in Rusia in timpul lui Stalin,care a mers pana la justificarea razboaielor de agresiune purtate de tarii rusi in Caucaz si Asia Centrala si la denigrarea eroilor nationali ai acestor popoare.27In Romania s-a creat de asemenea un cult al natiunii dominante,ignorindu-se rolul uneori foarte important al minoritatilor nationale in istoria tarii.Unul din reziduurile acestei politici este faptul ca se preda si azi in scoli “Istoria Romanilor”,de parca in Romania n-ar fi existat decat etnici romani,in loc de “Istoria Romaniei”,cum ar fi normal.In Albania s-a ridicat in slavi “iliricismul”,si s-a considerat ca principalul pericol vine din Iugoslavia si Grecia,nu dinspre Occident.Avantul nationalismului a dus la aparitia unor fisuri in tabara socialista,fisuri care au fost exploatate cu abilitate de puterile imperialiste.Acestea au dus la un moment dat o adevarata politica de incurajare a “diferentelor inter-socialiste”,politica al carei campion a fost Kissinger.Americanii au alimentat astfel conflictul sovieto-chinez,conflict care a facut mult rau miscarii comuniste internationale,si au incurajat politica “nationala” a lui Nicolae Ceausescu.Dupa cum se stie,pana la aparitia lui Gorbaciov Romania a intretinut raporturi excelente cu SUA,Marea Britanie,RFG,Franta si alte puteri imperialiste,primind chiar “Clauza natiunii celei mai favorizate”.In schimb,ea a condamnat interventia sovietica in Cehoslovacia si s-a opus mai tarziu unei astfel de interventii in Polonia,in perioada “Solidaritatii”28In plus,a intretinut relatii cordiale cu agenti americani notorii ca Mobutu Sese Seko sau Suharto.
In Asia de Sud-Est americanii au cautat-si au reusit-sa provoace un razboi fratricid intre China si Vietnam(1979),cu zeci de mii de morti de ambele parti,si au oferit sprijin Khmerilor Rosii din Cambodgia,pentru a preveni cresterea influentei Vietnamului in aceasta tara.29Negativ a fost si exemplul Iugoslaviei,care a intretinut timp de decenii relatii de colaborare cu acelasi Occident care o va bombarda in 1999.
Daca este ca socialismul sa mai aiba vreun viitor in lume,lectiile negative ale perioadei incheiate in 1989-1991 nu trebuiesc uitate.Nu mai este posibil sa se dea la infinit vina pe “complotul” marilor puteri imperialiste sau pe “tradarea lui Gorbaciov’’.Da,nu incape indoiala ca imperialistii n-au incetat niciodata sa comploteze impotriva socialismului si ca in cele din urma au gasit un aliat de nadejde in persoana lui Gorbaciov.Dar trebuie sa se inteleaga ca tradarile nu apar din neant.Nici o conspiratie nu poate da rezultat daca nu exista un teren favorabil pentru a da rezultat.Iar terenul favorabil l-a reprezentat tocmai TEORIA SOCIALISMULUI INTR-O SINGURA TARA.Inainte,cu mult inainte de tradarea lui Gorbaciov a existat tradarea de catre Stalin a revolutiei din China(1925-1927),in urma careia mii de comunisti au fost macelariti de “burghezii progresisti” ai lui Chang Kai-Shek,sau tradarea de catre Stalin a revolutiei spaniole si a celei grecesti.Cu mult inainte de Gorbaciov a existat Tito si cu mult timp inainte de intalnirea lui Gorbaciov si Bush de la Malta au existat intalnirile dintre Ceausescu si Nixon de la Bucuresti si dintre Mao si Nixon de la Beijing.Aparitia lui Gorbaciov a fost pregatita de un lung sir de tradari ale revolutiei internationale in numele “independentei,suveranitatii si neamestecului in treburile interne’’.A sosit timpul ca toti cei care cred sincer in socialism sa se maturizeze si sa nu se mai planga de conspiratiile imperialistilor,pentru ca a da vina mereu pe conspiratii este un semn de slabiciune,si risca sa devina ridicoli,nu in ochii “elitelor” neo-liberale sau conservatoire,ci tocmai in ochii maselor largi,care asteapta de la ei rezultate concrete.A sosit timpul sa se inteleaga ca ce a murit in 1989-1991 nu a fost socialismul,ci tocmai “socialismul national”,bazat pe pervertirea de catre Stalin,Ceausescu,Hodja sau Kim Ir Sen a doctrinei marxiste,si ca un nou inceput este posibil,cu conditia sa se bazeze pe principiile autentice ale marxismului.