In cei 160 de ani de existenta marxismul a trebuit sa duca o lupta neincetata impotriva celor care au incercat sa-i puna la indoiala validitatea sis a justifice exploatarea capitalista,prezentind capitalismul drept “cea mai buna dintre lumi”,sau a celor care incercau sa propuna “cai noi” de lupta impotriva exploatarii si nedreptatii.Marxismul a avut dusmani atat in tabara capitalista cat si in cea “anticapitalista”.Daca impotriva ideologiei burgheze (liberalism,neo-liberalism,neo-conservatorism) marxismul poate duce o lupta eficienta,ca intre doua ideologii care se afla in mod deschis pe pozitii opuse si ireconciliabile,lupta impotriva curentelor nemarxiste din miscarea muncitoreasca este mai grea,deoarece aceste curente se prezinta pee le insele ca fiind “socialiste”, “anticapitaliste”, “muncitoresti”, “de stanga”,sau chiar “marxiste”.Social-democrati (din cei care au sustinut lozinca tradatoare a “apararii patriei” in primul razboi mondial), “national-socialisti”, “national-crestini”, “interventionisti”,keynesisti,intra in aceasta categorie.Putem spune ca istoria miscarii muncitoresti este istoria unui lung sir de tradari,incepind cu Bernstein la sfarsitul secolului XIX si continuind cu social-sovinistii din 1914,Mussolini, “comunistii nationali”,si terminind cu liderii din zilele noastre ale partidelor “de stanga”.In ce priveste “stanga democratica din Occident”,ea a fost tolerata de capital atata vreme cat putea sa abata atentia maselor de la “stanga radicala”.Dupa ce “pericolul rosu” a trecut,burghezia cere din partea ei inca si mai multe concesii,vorbind cu pasiune despre necesitatea “reformarii stangii” pentru a “tine pas cu vremurile”.Idealul liberalilor este ca,dupa un secol de tinere a pasului cu vremurile,dupa un secol de compromisuri cu capitalismul,stanga sa renunte si la ultimele concesii facute muncitorilor si sa imbratiseze fara jumatati de resursa,fara rezerve,fara obiectii,intr-un cuvant fara “mofturi demodate” “principiile sanatoase” ale liberalismului.Cu cat un lider de stanga este mai aproape de acest ideal,cu atat mai mult este laudat de reprezentantii dreptei.Astfel,prestigioasa revista liberala Newsweek este entuziasmata de prestatia peste asteptari a primului ministru spaniol Jose Luis Zapatero,care a reformat societatea spaniola conservatoare “cu mana stanga”,dar a gestionat economia “cu mana dreapta”,continuind traditia predecesorului sau Felipe Gonzalez54.Mesajul este simplu:este permis sa iei masuri de stanga in domeniul social sau cultural (promovind legi impotriva discriminarii,separind religia de stat),dar in domeniul economic,care il atinge pe om cel mai mult-pana aici! In domeniul economic, singura politica "sanatoasa" este cea a privatizarilor si deregularilor, mergand pana la desfiintarea statului bunastarii, care nu face, prin costurile sale, decat sa impovareze "elementele productive"ale societatii. Cu alte cuvinte, revenirea la capitalismul deregulat, al secolului XIX, , este absolut necesara pentru a evita stagnarea economiilor europene. Si aceasta nu doar pentru "elementele productive" ci si pentru binele intregii societati! Sclavia este liberate, acesta este mesajul pe care neoliberalii il transmit lumii. Sclavia este libertate, este mesajul pe care si-l insusesc cu ravna "reprezentanti moderni" ai clasei salariate ca Zapatero, Blair si altii ca ei.
Partidele “radicale” sunt si ele in curs de reformare.Unele au ramas fidele ortodoxiei marxiste,dar n-au inteles inca necesitatea de a se desparti de teoria reactionara a “socialismului intr-o singura tara” si sunt pregatite sa repete greselile trecutului.In aceasta categorie intra partidele maoiste,intre care unele sunt angajate in lupte de gherila cu fortele guvernamentale (Nepal,statele din estul Indiei,Filipine),si partidele care sustin ca adevaratul continuator al lui Stalin nu a fost Mao,ci Hodja.Dar marea majoritate a partidelor comuniste au cautat in ultimii ani sa gaseasca un compromis cu capitalismul.Unele au renuntat la marxism,dar nu si la “eroi nationali” ca Stalin sau Ceausescu.National-bolsevicii din Rusia intra in aceasta categorie,apropiindu-se de cel mai curat fascism dinspre stanga,asa cum Hitler si Codreanu s-au apropiat de fascism dinspre dreapta.La noi,s-a reincercat reconstituirea unui partid comunist de catre Partidul Muncitoresc Roman,desprins din Partidul Socialist al Muncii in 1995.De curand insa el a fost preluat de Ilie Neacsu si absorbit in Partidul Stangii Unite,care a ajuns sa califice comunismul drept o ideologie “straina spiritului poporului roman”.Ce-i drept,el a ramas partid de stanga,dupa cum ii arata si numele,si acuza PSD-ul (pe buna dreptate) ca nu a dus,cat a fost la putere,o politica consecventa de stanga.Dar iata ce declara PSU in programul sau pentru a convinge masele ca este de stanga: “Partidul Stangii Unite este convins de necesitatea coexistentei in economia romaneasca a proprietatii de stat cu proprietatea privata”.Mai mult: “PSU apreciaza ca domeniul comertului interior poate fi privatizat in proportie de 90%”.Nu se spune nimic despre revolutie proletara,socialism sau alte asemenea “lozinci invechite”.In schimb,aflam ca Partidul Stangii Unite considera ca “oameni ai muncii sunt toti cetatenii care isi asigura veniturile necesare pentru existenta lor si a familiilor lor,prestind o munca fizica,calificata si necalificata,sau intelectuala…atat in calitate de salariati,cat si de intreprinzatori sau liber profesionisti”.Prin urmare,reiese ca oamenii de afaceri sunt si ei “oameni ai muncii”!De asemenea, “Partidul Stangii Unite sustine continuarea procesului de restructurare industriala,prin reconversie,vanzare,privatizare,eficientizare si retehnologizare a acelor ramuri si sub-ramuri industriale,a capacitatilor de productie,depasite moral si ethnic,energofage si poluante.”Dar atunci,daca accepta capitalismul,prin ce se mai deosebeste PSU de PSD?Citind cu atentie,ne lamurim:totul se reduce,de fapt,la “crearea ( inainte de toate”) a unui CAPITAL NATIONAL puternic,a unei avutii nationale,prin promovarea unei legislatii coerente si stabile,care sa sprijine initiative romaneasca,oamenii de afaceri autohtoni”55Prin urmare,s-ar parea ca toata stanga romaneasca se reduce,in esenta,la “protectie sociala” (adica la “capitalism cu fata umana”) si la protejarea unui grup de capitalisti (cel autohton) impotriva altui grup (cel strain).Este practic un program nu socialist,ci nationalist, national socialist ,adica national-capitalist.Pentru a abate atentia maselor de la sprijinul fatis acordat de ei capitalismului,liderii PSU apeleaza la binecunoscuta demagogie nationalista:da,sustinem niste talhari,dar cel putin ei sunt “talharii nostri’’.Traiasca talharii nostri,care ne apara de talharii altora!Procedeul este acelasi cu cel folosit recent de unii nationalisti americani:vin arabii sa ne ia porturile!Sa pastram porturile in mainile “alor nostri”!
Sa parasim acum falimentara stanga (si “extrema stanga”) romaneasca si sa ne indreptam spre o tara indepartata,aproape mitica,despre care se stiu putine dar se spun multe-Republica Populara Chineza,unul din ultimele (si “cel mai important”) “bastioane ale socialismului”.Aici gasim modelul prin excelenta catre care isi indreapta privirea “socialisti” si “anti-capitalisti” din toata lumea.Ei sunt atrasi de viziunea unui tari model,puternice,respectate pe plan international,cu un stat autoritar,care joaca un rol important in economie,dar in care este incurajata initiativa private si respectata proprietatea private.O tara unde convietuiesc in armonie capitalismul si socialismul,eficienta si justitia,sub lozinci ca “Economie socialista de piata” si “Socialism cu caracteristici chineze”.O tara in care s-au realizat viziunile lui Bismarck,Roosevelt,Kennedy,Mitterand,Bill Clinton,Adolf Hitler si Ilie Neacsu.
Am ales exemplul chinez pentru ca el ilustreaza de minune falsitatea iluziilor tuturor reformistilor care,nemergind atat de departe ca Felipe Gonzalez si Zapatero,dar pierzindu-si increderea in marxismul ortodox,cred totusi ca este posibil sa reconciliezi eficienta capitalista cu protectia sociala,astfel incat toata lumea sa profite.In practica insa,ori de cate ori se incearca “lipitura” socialismului cu capitalismul rezultatul nu poate fi trainic,deoarece mai devreme sau mai tarziu una din componente va trebui sa o inlature pe cealalta.Atata vreme cat BAZA economiei ramane una capitalista,cum s-a intamplat in Occident in perioada “statului bunastarii”,oricate masuri de regulare economiei de catre stat s-ar lua,pana la urma baza capitalista se va razvrati impotriva statului si va impune revenirea la capitalismul deregulat,cum vedem ca se intampla in Occident sub ochii nostri.In mod asemanator,cand un stat capitalist ia masuri de liberalizare a economiei,daca aceste masuri duc la erodarea pana la o anumita limita a bazei socialiste a economiei,burghezia va invinge socialismul.Lenin era perfect constient de acest lucru atunci cand in 1921 a introdus,in locul “comunismului de razboi”,Noua Politica Economica (NEP),ce prevedea inlocuirea printr-un impozit a sistemului de predare obligatorie a surplusului de cereale,reintroducerea comertului liber cu cereale si chiar dreptul intreprinzatorilor de a infiinta mici intreprinderi private.Lenin recunostea ca pe capitalist “chiar noi il lasam sa intre pe usa” si ca NEP-ul inseamna o “retragere strategica”.El recunostea astfel ca partidul cedeaza in fata capitalismului.Dar Lenin era constient de faptul ca orice retragere trebuie sa aiba limite si nu poate fi decat temporara.In perspectiva,introducerea chiar si a unui capitalism limitat poate duce,afirma el,la pieirea Puterii Sovietice. “Nu incape nici o indoiala ca,daca capitalistii vor reusi sa se organizeze,vor inlatura pe comunisti.Trebuie sa privim lucrurile lucid:care pe care?” Raspunzind la problema limitelor retragerii,Lenin afirma: “Sunt deja indicii ca sfarsitul acestei retrageri nu este departe;se intrevede posibilitatea de a opri,intr-un viitor nu prea indepartat,aceasta retragere.”56.Prin contrast,comunistii chinezi au introdus,dupa moartea lui Mao,un NEP PE TERMEN LUNG,care a dus,dupa aproape trei decenii,la o subminare profunda a socialismului in China,astfel ca in prezent suntem indreptatiti sa afirman ca Republica Populara Chineza nu mai poate fi considerata o tara socialista,si nici macar una “semi-socialista”,ci de-a dreptul o tara capitalista,si inca una din cele mai tipice.Astfel,inegalitatea sociala din China este comparabila cu cea din Statele Unite,modelul clasic de tara capitalista.Cresterea economica este intr-adevar cu totul si cu totul remarcabila.In 2003 s-a inregistrat o crestere de 9,1%,in 2004 de 9,5%,iar in 2005 de 9,8%57. “Modelul chinez” “produce prosperitate”,acest lucru este sigur,dar ea este distribuita cat se poate de inegal.China are,conform unui recent studiu ONU,unul din cei mai mari coeficienti Gini,de masurare a inegalitatii,din lume.Coeficientul Gini al Chinei este de 0,45,ceea ce inseamna ca Republica Populara este un stat model in ce priveste prapastia intre saraci si bogati.58Un alt “simptom” al capitalismului este accentuarea diferentelor intre sat si oras,a caror atenuare pana la desfiintare este un obiectiv al marxismului inca de la aparitia sa.Daca in 1987 raportul intre veniturile populatiei urbane si veniturile populatiei rurale era de 1,8:1,in prezent el este de 3,2:1 si “creste rapid”.Intr-un recent studiu Banca Mondiala proiecteaza o scadere cu 0,7% a veniturilor taranesti intre 2001 si 2007,si asta in conditiile unei cresteri economice de circa 9%59.In ce priveste situatia locurilor de munca,50 de milioane au fost desfiintate din anii’90 pana acum.Numarul intreprinderilor de stat s-a redus la jumatate,ele nemairealizind decat in jur de 40% din PNB-ul neagricol60.Criminalitatea,prostitutia,exploatarea copiilor si alte rele sociale ale Chinei de dinainte de 1949 au cunoscut o revenire in forta.Sistemul de sanatate a suferit si el de pe urma reformelor.Un studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca tara cu cea mai puternica crestere economica din lume se afla abia pe locul 187 in lume in ce priveste egalitatea accesului la asistenta medicala!Statisticile oficiale arata ca intre 2000 si 2003 vizitele medicale au scazut cu circa 5%,in timp ce beneficiile spitalelor au crescut cu 70%.61
Partidul Comunist Chinez nu este singurul care practica o politica economica de acest gen.Partidul Comunist Vietnamez urmeaza si el modelul liberalizarii economice.In India “modelul chinez” este emulat de Partidul Comunist Marxist,care este partid de guvernamant in Bengalul de Vest.Primul ministru al acestui stat este numit cu admiratie “Deng Xiaoping al Indiei” si laudat in presa corporatista pentru politica sa de atragera a investitiilor straine,Bengalul de Vest fiind statul Indian care,sub conducerea unui partid comunist,a reusit sa atraga cele mai multe investitii japoneze,fara a neglija nici investitiile occidentale62
Devine evident ca ceea ce se pretinde a fi “socialism cu caracteristici chineze” este in realitate capitalism cu caracteristici chineze.Intr-o tara in care statul controleaza mai putin de jumatate din economia neagricola,jumatate din forta de munca este ocupata in sectorul privat63,iar capitalistii sunt membri de partid,este clar ca nu se mai poate vorbi de socialism.Burghezia,atat cea straina cat si cea autohtona,a devenit mai puternica decat partidul.Adevarul este ca acest partid nici nu mai are dreptul moral de a se numi comunist.Comunist in vorbe,revisionist,capitulard si tradator in fapte,acesta este partidul care se afla acum in fruntea Chinei,ca si partidele aflate in fruntea Vietnamului si Bengalului de Vest.
Se pune intrebarea,va fi continuata liberalizarea economica cu una politica?Va fi restaurarea capitalismului urmata de o instaurare a democratiei pluraliste de tip occidental?Va deveni China,dupa ce a ajuns deja cea mai mare tara capitalista din lume,si cea mai mare democratie parlamentara din lume?In vreme ce aceasta posibilitate nu trebuie exclusa,eu cred ca,cel putin in viitorul imediat,Republica Populara va ramane un stat autoritar,bazat pe dictatura partidului unic.Aceasta pentru ca liderii de la Beijing nu vor,fireste,sa-si piarda privilegiile.Si,la urma urmei,istoria a demonstrate de atatea ori ca o economie capitalista poate coexista,fie si intr-a anumita perioada,cu un regim politic autoritar,atat cu unul interventionist,de tip Keynesian (cazul Germaniei naziste) cat si cu unul mai putin interventionist,adept al laissez-faire-ului (cazul statului Chile sub Pinochet).Burghezia poate sa accepte dictatura daca ea ajuta la reprimarea maselor,iar China este,se stie,unul din cele mai represive state de pe Glob.Dar un alt motiv pentru care consider ca sistemul politic pluralist nu va fi introdus in China in viitorul apropiat,poate chiar deloc,este acela ca liderii “comunisti” de la Beijing nu doresc doar restaurarea capitalismului,pentru ca,in conditiile raportului de forte existent pe Glob,aceasta ar insemna revenirea Chinei la statutul de semicolonie a marilor puteri,asa cum stateau lucrurile inainte de 1949.Ei au ambitii mai mari decat liderii neoliberali de tipul lui Pinochet-anume de a transforma China in PRIMA PUTERE CAPITALISTA SI IMPERIALISTA A LUMII.Liderii de la Beijing au planuri de dominatie mondiala.Dar ei nu-si pot realiza visurile de marire decat PASTRIND INDEPENDENTA Chinei fata de imperialismul strain,in primul rand fata de cel occidental,care a ajuns deja (vezi Huntington) sa constientizeze “pericolul chinez”.De aceea ei trebuie,in paralel cu deschiderea portilor Chinei catre capitalul strain sa incurajeze un capitalism “national”,si se tem ca o eventuala venire la putere a liberalilor va face acest capitalism national vulnerabil in fata concurentilor sai,care sunt inca mai puternici.De aceea cred ca dictatura de la Beijing nu va avea soarta celei a lui Pinochet,careia i s-a spus de Washington:maurul si-a facut datoria,maurul poate sa plece.Si,de asemenea,este foarte posibil ca pe viitor regimul sa imbratiseze si mai mult nationalismul economic,pentru a-si proteja propria burghezie,politic ape care liberalii n-ar putea-o urmari cu consecventa.De altfel,ideologia nationalista este din ce in ce mai mult promovata de Beijing,pentru a canalize nemultumirea maselor fata de “dusmanul din afara”,dupa cum au aratat-o limpede demonstratiile antijaponeze de anul trecut.In paralel,este reinviata doctrina reactionara a lui Confucius64.Sunt sanse mari ca,pe viitor,nationalismul crescind al liderilor de la Beijing sa duca la o rivalitate crescinda intre China si alte puteri capitaliste,in special cele occidentale,rivalitate c ear putea lua forma unui conflict economic,diplomatic si poate si militar.Cu alte cuvinte,o noua lupta intre talhari pentru impartirea lumii.Si,cu atat mai repede vor reusi marxistii sa deschida ochii lumii cu privire la adevarata fata,antisocialista si talhareasca a regimului chinez,cu atat mai repede vor reusi sa ajunga la distantarea maselor fata de falsi “socialisti” si “stangisti” de felul lui Milosevici,Ziuganov,Voronin,Ilie Neacsu,John Kerry sau Zapatero,care nu fac,prin poltica lor duplicitara sau fatis tradatoare,decat sat raga lupta maselor inapoi.