Ideea de dreptate sociala nu este noua.Ea a aparut inca de la aparitia inegalitatii insesi,adica din perioada sclavagista.Inca de atunci au existat oameni care au atras atentia asupra discrepantei dintre bogatia unora si saracia altora si au considerat-o ca fiind nedreapta.Si inca de atunci au izbucnit miscari adesea sangeroase ale celor saraci si asupriti impotriva celor bogati si puternici.Prima mare astfel de miscare sociala a avut loc in Egipt acum aproape 4000 de ani si este descrisa in asa numitul “Papirus al lui Ipuwer”.Demnitarul Ipuwer,un membru al clasei stapanitoare,priveste cu amaraciune cum totul s-a intors cu susul in jos: “Priviti,cel care nu a avut nici o vita stapaneste acum o cireada intreaga.Cel care nu a avut graunte nici macar de seminte este stapanul hambarelor.Cel care lua grane pe datorie astazi imprumuta pe altii…gaturile sclavelor sunt pline de bijuterii,barbatii de seama s-au pomenit in brutarii.Oamenii de seama sunt flamanzi si fug,copiii lor au fost ucisi,fiind izbiti de pereti,fiul unei personae de seama nu se deosebeste de un om de rand’’.1Ulterior,suntem informati de rascoalele sclavilor din Roma antica,ce au culminat cu rascoala lui Spartacus din 73-71 i.e.n.,de rascoalele taranilor chinezi,care au dus uneori la caderea unor puternice dinastii,de rascoalele sclavilor si oamenilor liberi saraci din Califatul Arab,apoi de marile rascoale ale taranilor iobagi din Evul Mediu(Jacqueria franceza,rascoala lui Watt Tyler din 1381,razboiul husit din Cehia,rascoala din Transilvania condusa de Gheorghe Doja,razboiul taranesc german din 1524-1525).Represiunile au fost intotdeauna sangeroase.Spartacus si mii de sclavi au fost crucificati,Gheorghe Doja a fost torturat cu cruzime inainte de a fi ucis,iar despre cruzimea nobililor apuseni aflam din relatarea unei rascoale a taranilor din Normandia(nordul Frantei) in 997,descriere ce apartine lui Guillaume de Jumieges in “Romanul lui Rollo”: “Raoul(ducele Normandiei,n.a.)
Atat s-a maniat
Ca nici nu i-a mai judecat.
Pe toti i-a facut de tot plansul,
Dintii sa le smulga a pus dansul,
Pe unii iarasi sa-i orbeasca,
Sa- i traga-n teapa,sa-i ciungeasca,
Pe sub genunchi pe toti sa-i arda,
Chiar de ar fi viata sa si-o piarda
Pe unii-n foc i-a mistuit
Sau aruncat in plumb topit,
Si asa pe toti a pus sa-i dreaga
Hazi de vazut viata-ntreaga’’2

Lupta de clasa a fost,deci,intr-adevar o lege fundamentala a dezvoltarii societatii(exceptind perioada primitive,cand nu existau inca clase). “Armonie sociala’’ nu a existat practic niciodata.Si cu toate acestea nu s-a ajuns niciodata la o imbunatatire reala a situatiei celor multi.Cel mult s-a ajuns la inlocuirea unei exploatari cu alta.Astfel,exploatarea sclavagista a fost(cel putin in Europa) inlocuita cu cea feudala,iar cea feudala cu cea capitalista.In ce priveste exploatarea capitalista,trebuie spus ca inca de la inceput ea nu s-a dovedit cu nimic mai blanda,mai umana decat cea sclavagista sau feudala.Unii comentatori din vremea aceea au afirmat ca,in ce priveste cruzimea,ea nu se deosebeste de fapt de exploatarea sclavagista a negrilor din sudul Statelor Unite,una din putinele regiuni ale lumii unde se pastrase acest mod de exploatare.Timpul de munca era foarte lung,nelimitat practic de nici o lege,salariul foarte mic,iar in goana dupa profit capitalistii foloseau pe scara larga munca femeilor si a copiilor.Conditiile de viata in cartierele muncitoresti ale marilor orase industriale(Londra,Manchester,Liverpool,Paris) erau comparabile cu cele care domnesc in prezent in mahalalele unor orase ca Dhaka,Calcutta,Manila sau Rio de Janeiro.In Germania,pe la 1840,numarul de zile de munca pe saptamana era in medie de 60-75 pentru mineri,85-100 pentru muncitorii din fabrici3.In primul volum al “Capitalului’’ Karl Marx mentioneaza,intre altele,cazul unui copil de sapte ani care in Anglia anului 1863 muncea 15 ore pe zi,si al unor muncitori feroviari care tot in aceeasi perioada munceau 14,18,20 sau chiar 40-50 de ore fara intrerupere!4Ca urmare a conditiilor infernale de munca si viata mortalitatea in randul muncitorilor era foarte ridicata.La Mulhouse,in 1827,speranta de viata nu depasea 21 de ani!5In Anglia,pe la 1800,diferenta de inaltime era de 20 de centimetri intre tinerii provenind din familii instarite si cei provenind din familii muncitoresti.Foarte grea era si situatia muncitorilor agricoli.Un fermier american care a vizitat Anglia in 1850 scria despre muncitorii agricoli din vestul tarii,numindu-i “cei mai degenerati,saraci,prosti,brutali si vulgari din cati am vazut in regatul acesta…N-am mai vazut nici in Irlanda,nici in Germania sau in Franta,nici macar printre negri sau indienii de la noi sau printre chinezi si malaiezieni oameni ale caror gusturi sa fie mai instinctuale si ale caror scopuri si moduri de viata sa fie mai josnice…’’6
In mod firesc,au aparut oameni care s-au intrebat:este exploatarea vesnica?Este o “lege a naturii” ca unii oameni sa fie bogati,iar altii saraci,asa cum sustineau,si mai sustin,apologetii capitalismului?Sau-tinind cont de situatia negrilor din America,a evreilor din Imperiul Tarist,ori a femeilor,este normal ca unii oameni sa aiba mai multe drepturi decat altii?Iar daca nu este normal,ce trebuie facut pentru a pune capat inegalitatii si exploatarii?Singurii care au reusit sa dea un raspuns adecvat au fost marii oameni de stiinta germani Karl Marx(1818-1883) si Friedrich Engels(1820-1895).Ei si-au intemeiat concluziile pe o analiza STIINTIFICA a societatii,de aceea socialismul intemeiat de ei se numeste “socialism stiintific”,deosebindu-se de socialismul dinaintea lor care,propunind solutii nerealiste,poate fi numit “socialism utopic”.
Marx si Engels au aratata,in primul rand,ca aparitia capitalismului nu este o intamplare,un accident al istoriei sau rezultatul unei conspiratii misterioase a celor ce doreau nimicirea vechiului mod de viata feudalo-patriarhal.Capitalismul se naste DIN feudalism,ca rezultat necesar al dezvoltarii fortelor productive in cadrul acestui sistem.Pe masura ce fortele de productie se dezvoltau,relatiile de productie deveneau o frana in calea lor. “Descoperirea Americii,ocolirea Africii pe mare au deschis burgheziei in ascensiune un nou camp de actiune.Piata Indiilor Occidentale si cea chineza,colonizarea Americii,schimbul cu coloniile,inmultirea mijloacelor de schimb si a marfurilor in genere au dat negotului,navigatiei,industriei un avant necunoscut pana atunci,facand astfel ca elemental revolutionar din societatea feudala in descompunere sa se dezvolte cu rapiditate.Modul de organizare feudal sau corporativ de pana atunci nu mai puteau satisface cererea de produse,care crestea o data cu crearea de noi piete.Manufactura i-a luat locul. Mesterii breslasi au fost inlaturati de catre starea de mijloc industriala; diviziunea muncii dintre diferitele corporatii a disparut, facand loc diviziunii muncii inlauntrul fiecarui atelier. Dar pietele se inmulteau fara incetare, cererea crestea necontenit. Manmufactura a devenit si ea neindestulatoare. Atunci aburul si masina au revolutionat productia industriala. Marea industrie moderna a luat locul manufacturii, locul starii de mijloc industriale l-au luat industriasii milionari, sefi ai unor intregi armate industriale, burghezii moderni”. Capitalismul, cu toata exploatarea sa nemiloasa a munictorilor, este o oranduire sociala superioara feudalismului, jucand in istorie un rol progresist. Eliberate din catusele sistemului feudal, ale economiei naturale si micii productii, fortele de productie au cunoscut o dezvoltare uriasa. S-a trecut de la mica productie manuala la marea productie realizata cu masini. Comunicatiile intre tari si continente au fost mult usurate, prin aparitia vaselor cu aburi si a cailor ferate. S-a dezvoltat din ce in ce mai mult PIATA MONDIALA, iar natiuni din cele mai departate si mai deosebite din punctul de vedere al traditiilor vin tot mai mult in contact unele cu ce celelalte.Lumea devine din ce in ce mai mult o singura entitate globala,in care partile componente(natiunile) sunt din ce in ce mai integrate.Ultimele decenii au confirmat pe deplin acest aspect,prin procesul cunoscut sub numele de “globalizare’’. “Produsele spirituale ale diferitelor natiuni devin bunuri comune.Unilateralitatea si marginirea nationala devin din ce in ce mai cu neputinta si,din numeroasele literature nationale si locale ia nastere o literatura universala.’’8Iata cu adevarat niste cuvinte profetice!Astazi vedem ca oamenii din cele mai indepartate colturi ale lumii incep sa gandeasca din ce in ce mai mult la fel,sa se imbrace mai mult sau mai putin la fel,sa traiasca la fel.Muzica occidentala,mai ales genul hip-hop,este ascultata practice in toata lumea.De asemenea,anumite genuri muzicale non-occidentale sunt din ce in ce mai la moda in Occident.Sporturi care au aparut in Anglia sau SUA se practica cu entuziastm pe tot globul,la fel si altele care au aparut in Orientul Indepartat.
Noutatea adusa de capitalism fata de epocile precedente este aceea ca productia devine SOCIALA.Dupa cum spune Engels: “In locul rotii de tors,al razboiului de tesut manual si al ciocanului fierarului au aparut masina de filat,razboiul de tesut mechanic,ciocanul cu aburi,locul atelierului l-a luat fabrica,care reclama cooperarea a sute de mii de muncitori.Si,intocmai ca mijloacele de productie,productia insasi s-a transformat dintr-un sir de acte individuale intr-un sir de acte sociale,iar produsele din produse ale unor indivizi in produse sociale.Firul,tesaturile,obiectele de metal care ieseau acum din fabrici erau produsul muncii colective a numerosi muncitori,prin mainile carora trebuiau sa treaca pe rand pentru a fi gata.Nici unul dintre muncitori nu mai putea spune despre ele:eu le-am facut,sunt produsul meu.’’9
Analizind capitalismul,Marx si Engels,oricat de mult l-au criticat,nu l-au privit niciodata ca pe un rau absolut,ci ca pe un stadiu de dezvoltare NECESAR pe care omenirea trebuie sa-l parcurga in dezvoltarea ei ascendenta.Ei i-au criticat cu asprime pe “socialistii reactionari”,cum sunt numiti in Manifestul Partidului Comunist.Acestia,condamnind burghezia si exploatarea capitalista,doreau o intoarcere fie la randuielile medievale(“socialistii feudali”),fie la mica productie si proprietate( “socialistii mic-burghezi”).Demascindu-i pe primii,Marx si Engels afirmau: “Atunci cand feudalii demonstreaza ca modul lor de exploatare difera de exploatarea burgheza,ei uita un singur lucru,si anume ca exploatau in conditii si imprejurari cu totul diferite si in prezent depasite’’,si numeste socialismul feudal “agheasma cu care popa sfinteste necazul aristocratului’’.Socialismul “mic-burghez’’ este caracterizat astfel: “Potrivit continutului sau pozitiv,insa,acest socialism vrea sau sa restabileasca vechile mijloace de productie si de schimb si,o data cu ele,vechile relatii de proprietate si vechea societate,sau sa ferece din nou,cu forta,mijloacele moderne de productie si de schimb in catusele vechilor relatii de proprietate,care au fost sfaramate si trebuia sa fie sfaramate de aceste mijloace.In ambele cazuri,acest socialism este reactionar si utopic.’’10
O intoarcere la vechile randuieli nu mai este deci posibila.Chiar daca,prin absurd,ea s-ar infaptui,dezvoltarea istorica ar duce inevitabil la reaparitia capitalismului, “vlastarul inevitabil” al feudalismului si micii productii.In zilele noastre,corespondentii “socialistilor reactionari” de pe vremea lui Marx si Engels sunt,printre altii,unii “militanti impotriva globalizarii” care doresc intarirea statului national in fata marilor corporatii multinationale,uitind ca insesi aceste corporatii s-au nascut pe o baza nationala.Inainte de a fi o corporatie multinationala Exxon a fost o firma Americana,iar Toyota una japoneza.Acesti reactionari moderni,ai caror reprezentanti de frunte sunt Jean Marie Le Pen si British National Party nu inteleg ca,asa cum constituirea statelor nationale,in perioada de ascensiune a capitalismului a reprezentat un stadiu superior in comparatie cu faramitarea statala de dinainte(de exemplu in Germania,Italia,Romania)sau cu imperiile multinationale absolutiste(Turcia,Rusia,Austro-Ungaria),tot asa si inlaturarea tot mai accentuata a barierelor nationale in epoca globalizarii reprezinta un progres,un stadiu superior ireversibil.Ei se agata in continuare de speranta imbunatatirii situatiei muncitorilor in cadrul statului national(vezi lozinca legionara “dreptatea ta-adica a muncitorilor-in cadrul dreptatii neamului),desi nici chiar in perioada de glorie a “statului bunastarii” aceasta imbunatatire n-a fost decat cu totul partiala si in ultima instanta iluzorie,dupa cum a aratat cu prisosinta ofensiva neoliberala din ultimele doua-trei decenii.Mai mult,orice intarire a statului national duce,in epoca globalizarii,la o accentuare a conflictelor intre diversele state capitaliste,dat fiind ca si in continuare diversele grupari capitaliste,oricat ar fi de multinationale,sunt legate mai mult de un stat capitalist national decat de altele si folosesc acest stat pentru a lupta impotriva altor grupari capitaliste.Astfel,companiile americane,care sunt cele mai puternice din lume,folosesc statul american pentru a promova in lume neoliberalismul,deoarece aceasta politica le-ar aduce un avantaj clar in lupta cu competitori mai slabi.Cand alte state nationale iau masuri protectioniste,pentru a-si apara capitalistii proprii,sunt imediat acuzate de nationalism economic si “concurenta neloiala’’ sau “lipsa de transparenta’’.Pe de alta parte insusi statul american practica o politica protectionista fata de companii straine.Daca toate statele capitaliste ar persista pe calea protectionista,cerind in acelasi timp deschiderea pietelor straine pentru capitalurile lor,rezultatul ar fi indeplinirea visurilor lui Le Pen,dar nu imbunatatirea situatiei muncitorilor ci repetarea situatiei din 1914 si 1939 cand marile puteri capitaliste s-au angajat in doua pustiitoare razboaie mondiale cu unicul scop de a-si elimina rivalii de pe piata.
Dar daca nu este posibila o imbunatatire a situatiei maselor printr-o intoarcere la forme depasite de organizare a productiei(economie naturala,dependenta personala,mica productie,protectionism economic,limitare a imigratiei),cum poate fi totusi capitalismul doborat?
Raspunsul lui Marx si Engels este ca IN SISTEMUL CAPITALIST INSUSI se afla germenii pieirii lui si totodata ai instaurarii unei oranduiri noi,nemaiintalnite in istorie.Aceasta pentru ca,in timp ce productia devine sociala,modul de insusire ramane INDIVIDUAL,deoarece proprietatea ramane privata(se inlocuieste numai forma ei,proprietatea feudala bazata pe exploatarea iobagilor e inlocuita de cea capitalista,bazata pe exploatarea muncitorilor salariati,liberi din punct de vedere juridic).Fabrica nu apartine muncitorilor,ci proprietarului,patronului.Scopul acestuia nu este de a mari bunastarea generala a societatii,sau macar a angajatilor sai,ci de a-si mari profitul,de a-l maximiza,ceea ce nu se poate face decat prin exploatarea salariatilor,prin micsorarea salariului,marirea zilei de munca sau abtinerea de la “cheltuieli excesive” cum ar fi cele pentru prevenirea accidentelor sau a bolilor profesionale.Altfel,patronul insusi ar fi inlaturat de pe piata de alti capitalisti mai putin “impovarati” de cheltuieli si s-ar putea trezi chiar el in situatia de salariat.Goana dupa profit determina cresterea competitiei,inlaturarea tot mai pronuntata a micilor proprietari si chiar a multora din intreprinzatorii mijlocii care,neputind face fata concurentei marilor firme,se ruineaza si ingroasa randurile proletariatului.Productia se concentreaza tot mai mult,iar polarizarea societatii in bogati si saraci se accentueaza.Datorita contradictiei intre caracterul social al productiei si modul privat al insusirii,cresterea prosperitatii generale a societatii nu duce la micsorarea mizeriei ci,dimpotriva,la cresterea ei.Mai mult decat orice alt sistem social existent in istorie,capitalismul nu poate nicidecum sa produca bogatie fara sa produca inca si mai multa saracie,exploatare si suferinta.Capitalismul intra in criza. “Relatiile burgheze de productie si de schimb-spune Manifestul-relatiile burgheze de proprietate,societatea burghez moderna care a produs,ca prin farmec,mijloace de productie si de schimb atat de uriase,seamana cu vrajitorul care nu mai poate stapani puterile intunericului pe care le-a dezlantuit.De decenii,istoria industriei si comertului nu este altceva decat istoria razvratirii fortelor de productie moderne impotriva relatiilor de proprietate care sunt conditiile de existenta ale burgheziei si ale dominatiei ei.Este de ajuns sa pomenim crizele comerciale care,prin repetarea lor periodica,pun tot mai amenintator sub semnul intrebarii existenta intregii societati burgheze…Relatiile burgheze au devenit prea stramte pentru a cuprinde avutia produsa de ele.”11Societatea se afla in pragul unei revolutii.Asa cum candva burghezia a rasturnat nobilimea feudala pentru a asigura mersul inainte al societatii,tot astfel o noua clasa va trebui sa rastoarne burghezia pentru a se asigura ca societatea nu se va intoarce la barbarie.Si tot Marx si Engels au aratat care va fi acea clasa-clasa muncitorilor salariati,proletariatul.Din ce cauza?Pentru ca,asa cum am vazut,micii proprietari(taranul care-si munceste singur petecul de pamant,micii “tarabagii” de la orase)se ruineaza tot mai mult si dispar,pe cand proletariatul,dimpotriva,creste tot mai mult,pana cand fata in fata se vor afla,in linii mari,doar burghezii si proletarii. “Celelalte clase decad si pier o data cu marea industrie;proletariatul,dimpotriva,este produsul ei cel mai propriu.”12De asemenea,dupa cum am vazut,micii proprietari sunt reactionari,fiind intr-o masura si mai mare decat capitalistii o frana in calea progresului.
In urma revolutiei proletare va deveni oare proletariatul o noua clasa exploatatoare,asa cum a devenit burghezia dupa ce a rasturnat nobilimea?Raspunsul lui Marx si Engels este:nu!In capitalism fortele productive au cunoscut o dezvoltare atat de puternica,incat a devenit posibil ca desfiintarea formei private de insusire sa asigure un progres real,si sa nu duca la stagnare.Revolutia proletara nu va inlatura doar o forma anume de proprietate private cu alta,asa cum a facut revolutia burgheza,ci va inlatura orice forma de proprietate privata asupra mijloacelor de productie si,implicit,orice forma de exploatare a unei clase de catre alta.Ea va institui proprietatea colectiva,sociala asupra mijloacelor de productie si va deschide drumul unei societati fara clase antagoniste,unei societati in care vor domni in sfarsit armonia intre membrii ei,libertatea,egalitatea,fraternitatea si dreptatea.Intr-o prima faza a acestei noi societati organizarea de stat va fi inca necesara,pentru ca proletariatul sa infranga incercarile burgheziei de a se opune masurilor revolutionare,intrucat burghezia,se intelege,nu va disparea peste noapte.Dupa ce aceasta rezistenta va fi pe deplin infranta,iar procesul de expropriere incheiat,statul va disparea si el,pentru ca,nemaiexistind clase sociale,nu-si va mai avea rostul.Bineinteles,cu timpul va disparea si celalat stalp al asupririi care este religia,si toate celelalte reziduuri negative a 200 de ani de capitalism si 5000 de ani de societate impartita in clase.
Am expus,pe scurt si in linii mari,rezultatele analizei efectuate de Marx si Engels asupra societatii capitaliste si a societatii in general.Putem spune ca marele lor merit consta in faptul ca au evidentiat sapte lucruri.
1.Capitalismul a aparut ca rezultat necesar al dezvoltarii feudalismului.O intoarcere la feudalism si in general la randuielile precapitaliste nu mai este nici posibila si nici de dorit.
2.Capitalismul reprezinta un progres in comparative cu feudalismul,asa cum si feudalismul reprezentase un progres in comparative cu sclavagismul.
3.Contradictia principala a capitalismului este intre caracterul social al productiei si forma privata a insusirii.
4.Prabusirea capitalismului este inevitabila.
5.Singura clasa capabila sa rastoarne capitalismul este clasa muncitorilor salariati,proletariatul.
6.Capitalismul reprezinta ULTIMA societate bazata pe exploatare si dupa el nu va mai urma nici o alta societate bazata pe exploatarea unei clase de catre alta.
7.Statul nu va disparea imediat dupa revolutia comunista,ci treptat.Acelasi lucru se va intampla cu religia.
Analiza marxista a societatii capitaliste este confirmata de practica.In cei aproape 160 de ani care au trecut de la redactarea Manifestului capitalismul a dovedit cu prisosinta ca este incapabil de a se “umaniza’’.El demonstreaza mereu si mereu ca nu poate produce prosperitate fara a produce inca si mai multa mizerie.Statele Unite,care sunt cea mai puternica tara capitalista din lume,au si cea mai ridicata rata a inegalitatii dintre tarile capitaliste dezvoltate.Aceasta rata,masurata prin asa numitul coeficient Gini,a crescut constant in ultimele decenii.Astfel,in 1970 coeficientul Gini al Statelor Unite era de 0,394,in 1980 de o,403,in 1990 de 0,428,iar in 2000 de 0,462.In 2000 salariul mediu era sub cel din 1979,desi productivitatea crescuse cu 45%13Cati dintre apologetii est-europeni ai capitalismului stiu(sau,mai bine zis,cati se fac ca nu stiu)ca in 1989 existau in orasele Statelor Unite cartiere in care mortalitatea infantila era mai mare decat in toate tarile est-europene,inclusiv Uniunea Sovietica?14Pentru ei insa s-ar parea ca supremul criteriu pentru a determina situatia maselor intr-o tara este absenta cozilor.Daca intr-o tara exista cozi in fata magazinelor,inseamna ca acolo “se traieste mai rau” decat intr-una in care nu exista.Nu au contat pentru ei asemenea aspecte “secundare” si “neimportante” cum ar fi cel ca in Statele Unite existau mult mai multi oameni fara adapost,fara mijloace de trai,analfabeti sau fara acces la asistenta medicala decat in Romania sau Uniunea Sovietica-tot ce au vazut ei era “bunastare”, “prosperitate”, “dinamism” si “eficienta”.In schimb in Est,unde mai multi oameni aveau o existenta asigurata,ei au vazut ineficienta si dezvoltare nesustenabila.Atat de rupti de realitate,de miopi din punct de vedere socio-economic sunt acesti apologeti incat o polemica cu ei nici nu-si mai are rostul.
In ce priveste poate cea mai laudata tara capitalista din lume care este China(Republica Populara),coeficientul Gini este “doar cu putin” mai mic decat in cea mai puternica tara capitalista din lume,in ciuda cresterii economice remarcabile din ultimele decenii.Ca si in “tara tuturor posibilitatilor” acesti apologeti,fiind oameni practici,s-au luat dupa criterii exterioare,vizibile pentru toata lumea.Ei au remarcat contrastul evident intre fatadele stralucitoare ale bancilor si Mac Donalds-urilor si “cenusiul”de pe vremea lui Mao.Nu conteaza faptul ca mai putini oameni au acces la asistenta medicala in China lui Hu Jintao decat in cea a lui Mao,tot ce vad economistii este un “dinamism” care face economia si societatea sa “duduie”15.
Teza lui Marx despre polarizarea tot mai accentuata a societatii in capitalism si cresterea mizeriei celor multi este confirmata practice de toate tarile care au incercat “panaceul universal” al privatizarilor si deregularilor.Tarile Americii Latine,care au dus in ultimele decenii o politica sustinuta de liberalizare economica au cunoscut si o crestere accentuata a inegalitatii.Conform unui raport recent al ONU,nu mai putin de 23 de milioane de latino-americani au “decazut” din situatia de membri ai clasei de mijloc in cea de saraci in doar ultimii sase ani.Polarizarea s-a accentuat si in fostele tari socialiste ale Europei de Est,dupa 1989-1991.Pe parcursul anilor’90 “clasa de mijloc” s-a micsorat aici cu mai mult de 7 procente,in timp ce economia se reorganiza pe principii capitaliste.16Polarizarea se adanceste nu doar la nivelul diverselor tari capitaliste,ci si intre acestea.Daca in anii’60 veniturile celor mai bogate tari erau de 16 ori mai mari decat ale celor mai sarace,in 1999 ele erau de 35 de ori mai mari.In timp ce in 1960 existau in lume 19 tari bogate non-occidentale,in prezent nu mai exista decat noua.17Si tocmai in aceste tari sarace,sau in curs de dezvoltare se intalnesc si azi cele mai barbare forme de exploatare capitalista.Munca ieftina,cu o durata neingradita,si in conditii nesigure,interzicerea sindicatelor sunt larg raspandite,la fel si munca copiilor in intreprinderi capitaliste.Vinovatii nu sunt doar capitalistii autohtoni,ci si,din ce in ce mai mult, “luminatii” si “umanitaristii” capitalisti occidentali(sau japonezi,sud-coreeni,taiwanezi),care,nefiind multumiti de pretentiile “rasfatatilor” muncitori occidentali si nici chiar de cele ale muncitorilor imigranti, “imigreaza” ei insisi in China,Thailanda,Indonezia,Mexic,Brazilia in cautarea celei mai ieftine si mai supuse forte de munca cu putinta pentru a realiza vechiul deziderat capitalist al maximizarii profitului si eficientei,bineinteles,nu numai in interesul lor,ci si “al intregului popor”.
In ce priveste munca copiilor,recordul il detine India,urmata de alte tari din Asia de Sud-Nepal,Bangladesh,Pakistan,Sri Lanka.India-care dupa mai bine de un deceniu de reforme si-a marit considerabil eficienta economiei,mergind pana acolo incat este considerate un candidat serios la statutul de viitoare superputere a secolului XXI,detine si alte doua recorduri incontestabile-cel mai mare numar de oameni saraci din lume(300 de milioane de indieni traiesc cu mai putin de un dolar pe zi) sic el mai mare procent de copii malnutriti-50%,mai mare decat cel din Africa subsahariana!Se poate mandri de asemenea si cu cea mai mare mahala din lume-Dharavi din Mumbai.18Numarul copiilor care muncesc se estimeaza a fi intre 60 si 115 milioane.Desigur,nu toti lucreaza in intreprinderi capitaliste,dar cei care o fac o duc cel mai rau,indeosebi cei ocupati in constructii,industria textila sau a tigaretelor(beedi).Orele de munca ajung la 12 pe zi sau chiar mai mult,6 sau 7 zile pe saptamana.Pentru cea mai mica greseala copiii sunt pedepsiti cu asprime,jigniti sau batuti.Salariile sunt foarte mici,cu mult sub nivelul celor obisnuite in India,iar rata accidentelor si a bolilor profesionale,mai ales respiratorii,este ridicata19.Situatia este la fel de grea si in tarile din jur,precum si in tari ca Nigeria(unde existau la inceputul anilor’90 12 milioane de copii care munceau) sau in tarile Americii Latine.Dar fenomenul nu este limitat la “lumea a treia”.Conform ultimelor estimari, “aproximativ 2,5 milioane de copii muncesc in economii industrializate sau aflate in tranzitie”20Majoritatea lor provin din familii de imigranti sau apartinind minoritatilor nationale.Si in lumea bogata exista deci lucruri mai rele decat cozile la alimentare,dupa cum arata sugestiv un raport al Human Rights Watch pe anul 2000.Conform acestuia,in agricultura Statelor Unite sunt ocupati circa 300 000 de adolescenti intre 15 si 17 ani,dar statisticile nu-i include si pe cei sub 14 ani.Majoritatea celor intervievati au declarat ca la angajare nu li se ceruse sa-si declare varsta.Unii munceau cate 10 si chiar 11-12 ore pe zi,in conditii de expunere prelungita la caldura sau pesticide.Doar jumatate dintre minorii intervievati au declarat ca aveau la dispozitie apa pentru spalarea mainilor,iar in unele cazuri nu li se asigura nici macar apa de baut.Salariile erau foarte mici,in unele cazuri 36,30 sau chiar 20 de dolari pe zi!21Pe langa exploatarea copiilor,lumea capitalista,atat cea dezvoltata cat sic ea in curs de dezvoltare,se confrunta cu aceleasi rele sociale existente pe vremea lui Marx-somajul,criminalitatea,prostitutia,lipsa de adapost.Oameni “ai strazii” de toate varstele pot fi intalniti din Bucuresti si Moscova pana la Rio de Janeiro,Calcutta,Dhacca,Johannesburg,Cairo,Washington,Londra,Paris.
Adversarii marxismului ar putea obiecta totusi:daca este adevarat ca tezele lui Marx cu privire la societatea capitalista s-au dovedit juste,atunci de ce in 1989-1991 nu capitalismul ci socialismul s-a prabusit?La aceasta intrebare se poate raspunde simplu:istoria nu merge in linie dreapta,are suisuri si coborasuri.Revolutia rusa din 1917 a reprezentat un astfel de suis,deschizand drumul unui mers ascendent.Ulterior,revolutia socialista a invins si in alte tari,nu numai din Europa,dar si din Asia si America Latina.Dar partidele de inspiratie marxista care au venit la putere in aceste tari,pe langa unele realizari incontestabile,au comis si greseli grave.Pentru a analiza aceste greseli ar fi necesare multe lucrari,dar de una din ele ma voi ocupa in aceasta lucrare,in capitolul urmator.